Comunitatea se preda Domnului cu setea de a reduce ceea ce o deosebeste de trupul Domnului si de a se umple mai mult de El; iar Domnul Se preda ei, venind in intampinarea trebuintei si cererii ei, pentru a o umple mai mult de Sine. In sensul acesta, Hristos e painea cea cereasca ce pururea se daruieste spre mancare si niciodata nu se sfarseste si niciodata nu astampara definitiv trebuinta de hrana a credinciosilor si a comunitatii bisericesti. Prefacerea painii pamantesti in paine cereasca si impartasirea sa comunitatii este, astfel, un act al Domnului, dar provocat si de trebuinta simtita si de cererea comunitatii euharistice. In prefacerea si in impartasirea euharistica are loc un act de implinire organica a ceea ce este deja in Biserica, dar si o venire a Domnului ca surplus in sanul ei.
La fel cum hainele noastre se murdaresc in timp si, din cand in cand, ele trebuie spalate, tot astfel se "murdareste" si sufletul. Sau mai bine spus, se intineaza de pacate, ispite si alte lucruri rele.
Prin post sufletul omului se curata, stralucind iarasi de har si bucurie.Exista zile sau saptamani cand nu se mananca deloc carne, lapte, branza, oua sau orice este preparat din aceastea. Dar postul nu inseamna doar abtinerea de la diferite mancaruri, ci abtinerea de la orice lucru rau: sa nu gandesti ceva rau, sa nu vorbesti lucruri urate, sa fugi de orice pacat. Postul reprezinta cumpatare si smerenie: se spune ca cine isi hraneste trupul prea mult, isi hraneste sufletul prea putin. De accea nu veti vedea niciodata in sfantele icoane vreun sfant gras, caci sfintii traiau cu multa cumpatare, cu masura si chibzuiala, in tot ce faceau.
Sfantii Parinti ne invata ca postul este hrana sufletului, mama sanatatii si izvor de bucurie.
"Postul este doctorul sufletelor noastre!" - Sfantul Simeon Noul Teolog.
"postul adevar este abtinerea de la orice lucu rau" - Sfantul teodor Studitul
